INFORMAŢII DE INTERES PUBLIC
***NOTA DE INFORMARE
a persoanelor vizate privind prelucrarea datelor cu
caracter personal de catre Parchetul de pe langa
Tribunalul Bistrita-Nasaud***
PROGRAM FUNCTIONARE
Birou informatii interes public
8,00-16,00 Luni, Marti, Miercuri, Vineri
8,00-18,00 Joi
Sesizarea organelor de
urmărire penală-COD PROCEDURĂ PENALĂ
ART. 288
Modurile de
sesizare
(1) Organul de
urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunţ, prin
actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege
ori se sesizează din oficiu.
(2) Când, potrivit
legii, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate, la sesizarea
formulată de persoana prevăzută de lege ori cu autorizarea
organului prevăzut de lege, acţiunea penală nu poate fi pusă în
mişcare în lipsa acestora.
(3) În cazul
infracţiunilor săvârşite de militari, sesizarea comandantului
este necesară numai în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute
la art. 413 - 417 din Codul penal.
ART. 289
Plângerea
(1) Plângerea este
încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau juridică,
referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.
(2) Plângerea
trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal,
calitatea şi domiciliul petiţionarului ori, pentru persoane
juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul
de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul
comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi
contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori
convenţional, descrierea faptei care formează obiectul
plângerii, precum şi indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de
probă, dacă sunt cunoscute.
(3) Plângerea se poate
face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie
special, iar procura rămâne ataşată plângerii.
(4) Dacă este făcută
în scris, plângerea trebuie semnată de persoana vătămată sau de
mandatar.
(5) Plângerea în formă
electronică îndeplineşte condiţiile de formă numai dacă este
certificată prin semnătură electronică, în conformitate cu
prevederile legale.
(6) Plângerea
formulată oral se consemnează într-un proces-verbal de către
organul care o primeşte.
(7) Plângerea se poate
face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ sau de
către copilul major pentru părinţi. Persoana vătămată poate să
declare că nu îşi însuşeşte plângerea.
(8) Pentru persoana
lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se face de
reprezentantul său legal. Persoana cu capacitate de exerciţiu
restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor
prevăzute de legea civilă. În cazul în care făptuitorul este
persoana care reprezintă legal sau încuviinţează actele
persoanei vătămate, sesizarea organelor de urmărire penală se
face din oficiu.
(9) Plângerea greşit
îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de
judecată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar
competent.
(10) În cazul în care
plângerea este întocmită de către o persoană care locuieşte pe
teritoriul României, cetăţean român, străin sau persoană fără
cetăţenie, şi prin aceasta se sesizează săvârşirea unei
infracţiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii
Europene, organul judiciar este obligat să primească plângerea
şi să o transmită organului competent din ţara pe teritoriul
căreia a fost comisă infracţiunea. Regulile privind cooperarea
judiciară în materie penală se aplică în mod corespunzător.
(11) Persoana care
nu vorbeşte sau nu înţelege limba română poate depune plângerea
în limba pe care o înţelege. Odată cu depunerea plângerii
aceasta poate solicita ca, atunci când este citată, să primească
şi o traducere a citaţiei.
ART. 290
Denunţul
(1) Denunţul este
încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau juridică
despre săvârşirea unei infracţiuni.
(2) Denunţul se poate
face numai personal, dispoziţiile
art. 289 alin. (2), (4) - (6) şi (8) - (10) aplicându-se
în mod corespunzător.
PROCEDURA PLÂNGERII PREALABILE
ART.
295
Plângerea prealabilă
(1) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul
infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o
astfel de plângere.
(2) Plângerea
prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau
procurorului, potrivit legii.
(3) Dispoziţiile
art. 289 alin. (1) - (6) şi
(8) se aplică în mod corespunzător.
ART. 296
Termenul de
introducere a plângerii prealabile
(1) Plângerea
prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua
în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei.
(2) Când persoana
vătămată este un minor sau un major care beneficiază de
consiliere judiciară ori tutelă specială, termenul de 3 luni
curge de la data când ocrotitorul sau reprezentantul său legal a
aflat despre săvârşirea faptei.
(3) În cazul în
care făptuitorul este reprezentantul legal al persoanelor
prevăzute la alin. (2), termenul de 3 luni curge de la data
numirii unui nou reprezentant legal.
(4) Plângerea
prealabilă greşit îndreptată se consideră valabilă, dacă a fost
introdusă în termen la organul judiciar necompetent.
(5) Plângerea
prealabilă greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau
la instanţa de judecată se trimite, pe cale administrativă,
organului judiciar competent.
ART. 297
Obligaţiile
organului de urmărire penală în procedura plângerii prealabile
(1) La primirea
plângerii prealabile, organul de urmărire penală verifică dacă
aceasta îndeplineşte condiţiile de formă şi dacă a fost depusă
în termenul prevăzut de lege. În cazul în care constată că este
tardivă, organul de cercetare penală înaintează procurorului
actele încheiate împreună cu propunerea de clasare.
(2) Dacă într-o cauză
în care s-au făcut acte de urmărire penală se constată că este
necesară plângerea prealabilă, organul de urmărire penală cheamă
persoana vătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă plângere.
În caz afirmativ, organul de urmărire penală continuă cercetarea.
În caz contrar, înaintează procurorului actele încheiate şi
propunerea de clasare.
|